Mamici ,tatici ,pitici

un forum pentru toata familia
 
AcasaPortalCalendarInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Doar povesti

In jos 
AutorMesaj
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Doar povesti   Mar 11 Ian 2011 - 13:21

GREŞEALA CUMİNŢİCĂİ
de V.Gafita

O cunoaşteţi pe Cuminţica? Cuminţica este fetiţa aceea cu părul legat strâns în două codiţe. Dacă aţi trecut prin faţa blocului nostru nu se poate să nu o fi văzut jucându-se cu ceilalţi copii de seama ei; pentru că nu trebuie să credeţi cumva că dacă i se spune Cuminţica, înseamnă că nu se joacă, nu alergă, nu cântă şi nu se ceartă uneori. Dar ea ştie unde şi când poate să se joace, respectă regulile de circulaţie şi orele de odihnă stabilite de blocul nostru. Astăzi după- amiază, tocmai venise de la grădiniţă când mama ei i-a spus:
-Daniela - pentru că de fapt aşa o cheamă pe Cuminţica – du-te, te rog, până la magazin să iei o pâine.
-Desigur, mămico, a răspuns Cuminţica şi luând banii a plecat imediat.
Nu s-a îndepărtat bine de casă şi a văzut-o pe prietena ei, İrina, alergând grăbită.
-Unde te duci? a întrebat-o ea mirată.
N-am timp de vorbă, i-a răspuns İrina. M-a trimis mama la magazine să iau pâine şi mi-a zis să vin repede.
-Nu ştii că nu-i frumos să fugi pe trotuar? a mustrat-o Cuminţica. Poţi să loveşti trecătorii, iar la traversare nu ai timp să te asiguri dacă vine vreo maşină.
-Lasă-mă cu sfaturile tale, i-a întors vorba İrina şi a plecat mai repede în goană. Dar n-a făcut câţiva paşi că a trebuit să ocolească un grup de muncitori care reparau ceva la o gură da canalizare. Dar dându-se jos de pe trotuar nu a observat o maşină ce venea din spatele ei: frâne, scrâşnete, spaimă.
-Hai cu mie, i-a spus Cuminţica şi a luat-o de mână. A merge repede pe stradă nu înseamnă ca trebuie să alergi.
Acum erau două fetiţe care mergeau grăbite ţinându-se de mână. Nu merseră prea mult şi văzură o fetiţă necunoscută care plângea la marginea trotuarului.
-De ce plângi? a intrebat-o Cuminţica.
Printre sughiţuri fetiţa i-a explicat:
-M-a trimis bunica la farmacie şi mi-a spus sa merg după cum arată semnele de circulaţie. Dar sunt atâtea semne că nu mai ştiu să mă descurc.
- İată, acela roşu, cu o dungă albă e semn pentru maşină că pe această stradă nu are voie să circule. Mai încolo este altul albastru cu silueta unui tătic şi un copil de mână. Pe acolo trebuie să mergem noi, pentru că semnul ăsta înseamnă: trecere pentru pietoni.
- Vai, ce multe sunt, suspină fetiţa.
-Până ai să le înveţi, hai cu mine, că tot trecem pe la farmacie, îi zise Cuminţica.
Acum erau trei fetiţe care mergeau grăbite ţinându-se de mână. Abia cotiră pe prima stradă că dădură peste o multime de oameni în faţa unui camion.
-N-am nicio vină explică şoferul camionului, galben la faţă şi cu vocea răguşită. Fetiţa s-a grăbit să treacă strada rin loc nemarcat şi fără să se asigure. Noroc că am avut frâne bune, altfel cine ştie ce se putea întămpla.
Fetiţa nu era alta decât marilena, vecină de scară cu Daniela, Cuminţica. Stătea speriată, tremura şi nu putea scoate nici un cuvânt.
- Unde te duceai? o întrebă Cuminţica.
- La …la… chioşc…să cumpăr un ziar… pentru tata.
- Hai cu noi, îi spuse Cuminţica, trăgând-o din miljocul mulţimii.
Erau acum patru fetiţe care mergeau grăbite ţinându-se de mână.
Se vedea magazinul din centrul cartierului când întâlneşte un mic agent de circulaţie ducând de mână o fetiţă cu ochii în lacrimi.
- Ce-i cu tine, Marcela? o întreabă Cuminţica mirată.
- O cunoaşteţi? se bucură micul agent.
- Da, e sora colegei mele, İulia Stănescu, de pe strada noastră.
- Am găsit-o în partea cealaltă a străzii, plângând că nu ştie pe unde să traverseze, explică micul agent de circulatie. Acum am trecut-o eu, de la un colţ la altul al străzii.
- Dacă îmi dai voie, o luăm cu noi, ceru Cuminţica.
Erau acum cinci fetiţe care mergeau grăbite ţinându-se de mână.
Nu ştiu dacă în drumul ei Cuminţica a mai adunat şi alte fetiţe care nu ştiau să circule pe stradă. Dar şi pentru atât cât am văzut până aici Cuminţica trebuie felicitată, cu toate că , în dorinţa de a ajuta pe alţii, a făcut şi ea o greşeală! Voi ştiţi care?
A uitat că pe trotuar merg copiii doi câte doi, ca să nu încurce pe ceilalţi oameni să circule.

Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Doar povesti   Mar 11 Ian 2011 - 13:22

MARICICA
De Luiza Vlădescu


Maricica este o fetiţă din grupa mică.
Dimineaţa ea se pregăteşte să plece la grădiniţă. Se scoală, se îmbracă... se uită în oglindă şi cântă:
- Mă aşteaptă grădiniţa,
Ce frumoasă e fetiţa!
Cănăfior alb la ciorap,
Fundă roşie pe cap!
Aşa cântă Maricica şi dă să iasă pe uşă afară, când deodată se aude strigată:
- Maricică, Maricică... nu pleca, eşti murdărică!
Maricica se întoarce:
- Cine mă strigă?
- Eu, pieptenele... Nu te-ai pieptănat!
- Nici nu te-ai spălat! îi strigă apa din lighean.
- Nici cu săpun nu te-ai dat... se răsuceşte săpunul supărat în farfurioara sa
- Nici pe dinţi nu te-ai spălat! spune periuţa de dinţi.
Şi pieptenele, şi apa, şi săpunul, şi peria de dinţi sar în sus şi strigă:
- Întoarce-te, întoarce-te, Maricică!... Nu vezi că eşti murdărică?
Rău se supără Maricica. Le scoate limba, se strâmbă şi spune:
- Nu vreau să vorbesc cu voi. Sunt supărată. Tu, apă, eşti rece şi odată, când m-am spălat pe faţă mi-ai alunecat pe gât. Tu, săpunule te bagi unde nu-ţi fierbe oala! Când vreau să mă dau cu săpun numai pe frunte şi pe obraji, tu mi te bagi şi în urechi şi în nas şi-n ochi...
Cu pieptenele sunt supărată, că mă trage de păr... Şi cu tine, perie de dinţi, nu vreau să vorbesc, că ai pastă amară... şi mă ustură limba... Să mă lăsaţi în pace!
- Maricică, Maricică! îi strigară apa, săpunul, pieptenele şi periuţa de dinţi.
Maricica se uită în oglindă şi-şi întrebă fundiţa şi cănăfiorii de la şosete:
- Sunt murdărică?
- Nuu... îi răspund fundiţa şi cănăfiorii. Eşti gătită, draga noastră.
- Dar apa şi săpunul spun că nu sunt spălată, pieptenele spune că nu sunt pieptănată...
- Vai, Maricică, îi şoptesc fundiţa şi cănăfiorii, ce te iei după ei? Nu te vezi că eşti curată? Uite! Faţa n-are nici o pată. Nasul s-a cam murdărit, că-i răcit... Părul este sub căciulă; dinţii sunt pitiţi în gură; mâna, vezi, mănuşă are... Nu-i nevoie de spălare!
- Aşa?
- Daaaa!
- Atunci pot pleca.
Şi Maricica pleacă la grădiniţă cântând:
Mă aşteaptă grădiniţa,
Ce frumoasă e fetiţa!
La grădiniţă, grupa mică a întins o horă mare. Maricica voioasă, s-a prins în horă... şi cântă cu ceilalţi copii:
- Coroana e rotundă,
Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata...
Pe care o aleg...
Maricica cântă şi se învârteşte în horă... dar pe ea nu o alege nimeni să joace în mijlocul horei.
- Alege-mă şi pe mine! strigă Maricica unei fetiţe.
- Nu te aleg, că nu eşti pieptănată...
- Alege-mă tu! strigă ea unui băiat, ce se află în mijlocul horei.
- Nu... nu te aleg, Maricică, fiindcă eşti murdărică.
- Ei, şi? ridică Maricica din umeri. Nu mai pot! Iaca eu mă joc cu Ursulache...
Plecă din horă, îşi ia ursuleţul din dulap şi se aşază pe un scăunel. Îşi priveşte pe furiş mâinile şi-şi întrebă în şoaptă fundiţa:
- Sunt eu murdărică?
- Nuuuu... ştiu, răspunse fundiţa. Eu văd că faţa n-are nici o pată, nasul s-a cam murdărit, da-i răcit.
- Taci, taci! strigă ursuleţul. Eşti o fundiţă mincinoasă... Azi nu s-a spălat deloc... Eu cu Maricica nu mă joc.
Şi ursuleţul se răsuceşte şi sare din mâinile Maricicăi.
Fundiţa a tăcut. Au tăcut şi cănăfiorii.
Maricica-i singură şi-i vine să plângă...
Copiii se joacă şi cântă:
- Coroana e rotundă,
Rotundă e şi luna,
Frumoasă e şi fata...
Pe care o aleg...
Maricica ia o păpuşică, dar păpuşica îi strigă:
- Lasă-mă-n pace! Îmi murdăreşti rochiţa cu mâinile tale murdare!... Lasă-mă...
Începe să plângă Maricica... Şi plânge, şi plânge... şi lacrimile-i curg şiroaie pe obraz. Iar pe unde trec ele rămân dâre curate. Se frecă Maricica la ochi cu mâna, dar mâna-i murdară de marmeladă, şi de ou, şi de plastilină... şi-şi mânjeşte toată faţa...
Râd copiii şi strigă:
- Maricică, Maricică, noi nu vrem în grupa mică să avem o murdărică!
Pleacă Maricica acasă
Pieptenele, săpunul şi periuţa de dinţi nici că se uită la ea. Aleargă Maricica la apă dar apa o stropeşte şi-o ocărăşte:
- Nu, nu te apropia de mine. Eu sunt rece, nu sunt bună...
Ia săpunul, dar săpunul îi sare din mână şi îi strigă:
- Nu te pot ajuta. Am clăbuci şi-ţi intru în urechi, şi-n nas şi-n ochi.
Când să ia pieptenele, el îi strigă:
- Nu vreau să te ajut, ai spus că te trag de păr...
Periuţa de dinţi se tânguie şi ea
- Eu am pastă amară... nu pot să-ţi spăl dinţişorii. Şi-apoi, tu te-ai supărat pe noi.
- Nu, ... plânge Maricica. Nu mai sunt supărată. Vreau să fiu curată... Copiii din grupa mică m-au gonit, că-s murdărică...
- Eşti murdărică? se mirară piptenele şi apa, periuţa de dinţi şi săpunul... Parcă spuneai că faşa n-are nici o pată... nasul s-a cam murdărit că-i răcit. Părul este sub căciulă, dinţii sunt pitiţi în gură, mâna, vezi, mănuşă are... Nu-i nevoie de spălare.
Fundiţa i se clătină în păr:
- Nu, nu, nu-i nevoie!
Dar Maricica îşi scoase fundiţa, şi apa... fâş, fâş... spală fetiţa. Şi săpunul face spumă multă, multă, şi-o spală pe ochişori, pe obrăjori, pe urechi, pe mâini, pe gât. Pieptenele o piaptănă, periuţa de dinţi o spală...
Tare frumoasă e acum Maricica! Se uită-n oglindă şi râde:
- Mai sunt oare murdărică?
Apa şi săpunul, pieptenele şi periuţa de dinţi îi cântă:
- Maricică, Maricică, nu mai eşti o murdărică...
Eşti o fată curăţică, cum sunt toţi din grupa mică!
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Doar povesti   Mar 11 Ian 2011 - 13:22

Nu numai la grădiniţă
de Octav Pancu-Iaşi


Povestea asta este despre un băieţel care l-a uitat pe „bună ziua”.Cum adică „l-a uitat”? o să întrebaţi voi, că doar „bună ziua” nu-i o umbrelă s-o uiţi la un vecin şi nu-i o pălărie s-o uiţi în tren. „Bună ziua” – ştie oricine- e „bună ziua” şi nu poate fi uitat, spuneţi voi şi aşteptaţi de la mine să vă dau dreptate şi să închei această discuţie fără rost. Îmi pare rău, dar nu pot. Şi iată de ce: ieri veni la mine acasă un băieţel să mă invite la o serbare, la grădiniţă.
Băieţelul intră şi îmi spuse:
- Copiii vă invită la grădiniţă. Dăm o serbare. M-au trimis pe mine să vă spun. V-am spus, acum plec...
- Asta-i tot?
- Tot.
- N-ai uitat nimic?
- Nimic.
- Ba ai uitat. L-ai uitat când ai intrat pe „bună ziua”. Unde l-ai uitat?
- Nu ştiu.
- Cum se poate să nu ştii? Aminteşte-ţi! Nu poţi pleca aşa la drum, fără „bună ziua”. Gândeşte-te puţin! Ai mai trecut pe undeva înainte de a veni la mine?
- Am mai trecut pe acasă.
- Poate l-ai uitat pe „bună ziua” acasă. Ai telefon?
- Da.
- Ce număr?
Îmi spuse numărul şi sunai acasă la el. Răspunse bunica.
- Sărut mâna, bunicuţo, începui. Iartă-mă că te iau de la treburi. Nepotul dumitale e la mine. I s-a întâmplat ceva, l-a uitat pe „bună ziua”. Nu cumva l-a uitat acasă?
- Nu, auzii de la celălalt capăt al firului. Din păcate nu l-a uitat acasă. Dacă-l uita, îl găseam. Nici când a trecut pe acacsă nu-l avea la el. A deschis uşa de la bucătărie, a spus: „Bunică, mi-e foame!”, a înfulecat o pârjoală, dar, ţin bine minte, l-a uitat pe „bună ziua”. Nu ştiu unde l-a uitat. Ştii cumva dumneata?
- Nu ştiu, dar o să aflu. Mulţumesc, bunicuţo. Sărut mâna. Lăsai receptorul în furcă şi-i vorbii băieţelului:
- Nu l-ai uitat acasă. Ai mai fost pe undeva?
- Da. Am trecut pe la un chioşc de ziare.
- Care chioşc?
- Cel din colţ. Am întrebat dacă a apărut...
Nu-l mai aşteptai să sfârşească. Aşa cum eram, în cămaşă, cu papucii de casă în picioare, o zbughii spre chioşcul de ziare din colţ.
- Noroc! îl salutai pe vânzător. Fii bun şi dă-mi o informaţie. Nu, nu Informaţia Bucureştiului, altfel de informaţie. A trecut pe la dumneatat un băieţel aşa şi aşa... (Prin „aşa şi aşa”, cititorii sunt rugaţi să înţeleagă descrierea amănunţită a băiatului.)
- A trecut, îmi răspunse vânzătorul.
- Fii bun atunci şi uită-te... Nu cumva l-a uitat aici pe „bună ziua”?
- N-are nici un rost să mă uit. Nu l-a uitat. Nu avea cum. Nu l-a lăsat nici o clipă. A întrebat dacă a apărut o revistă, dar n-am auzit nici un „bună ziua”. Poate l-a uitat în altă parte.
- Bine. O să aflu unde l-a uitat. Noroc!
Băieţelul mă aştepta acasă., jucându-se cu maşina mea de scris. (Am fost nevoit s-o dau la reparat după aceea, dar asta v-o spun numai aşa, în treacăt...)
- Nu l-ai lăsat pe „bună ziua” nici la chioşc, îi zisei, în timp ce îi luam din faţă maşina de scris, fără să bănuiesc că era prea târziu... Nu ai mai fost nicăieri?
- Nu.
- Atunci înseamnă că l-ai uitat la grădiniţă. Stai să mă interesez. Luai telefonul şi formai numărul grădiniţei.
- Alo, vă salut... Nu vă supăraţi, cu cine vorbesc?
- Cu grădiniţa! îmi răspunse o voce groasă.
- Chiar... grădiniţa?
- Chiar.
- Atunci, iată ce aş dori să vă întreb: acum, după ce au plecat copiii acasă, aţi făcut curăţenie?
- Desigur.
- Şi aţi măturat sub fiecare scăunel, sub fiecare măsuţă, aţi şters praful de pe raftul cu jucării, aţi...
- Mai încape vorbă?!
- Într-adevăr, nu mai încape şi totuşi aş mai avea ceva de spus: cred că un băieţel l-a uitat la grădiniţă pe „bunz ziua”. Nu cumva l-aţi găsit?
- Ba da. L-am găsit în dulapul cu şorţuri, în buzunarul unui şorţ. E al unui băieţel, când pleacă de la grădiniţă îl uită mereu în buzunarul şorţului. La grădiniţă îl are tot timpul la el. Îl dă doamnei educatoare, doamnei directoare şi mie, îngrijitorului. Cum s-ar spune, cu alte cuvinte, la grădiniţă e un băieţel respectuos. Dar de vreme ce-l uită mereu pe „bună ziua” în buzunarul şorţului, cred că acasă sau în altă parte nu-i la fel.
- Mulţumesc. M-am lămurit.
Şi pentru că mă lămurisem, îi spusei băieţelului:
- Ţi l-am găsit pe „bună ziua”. Îl uiţi mereu la grădiniţă, în buzunarul şorţului. Asta nu se poate. Ai nevoie de el nu numai acolo. Ai nevoie de el pretutindeni.
Şi spunând acestea băieţelului... dar mai bine să ne oprim aici. Gata. Punct.
Bună ziua!
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Doar povesti   

Sus In jos
 
Doar povesti
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Mamici ,tatici ,pitici  :: Copii :: Util sa stim pentru copii-
Mergi direct la: