Mamici ,tatici ,pitici

un forum pentru toata familia
 
AcasaPortalCalendarInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Bolile micutilor

In jos 
AutorMesaj
sebilici

avatar

Mesaje : 24
Data de inscriere : 03/07/2010
Varsta : 47
Localizare : peste tot

MesajSubiect: Bolile micutilor   Sam 3 Iul 2010 - 12:23

Buna , aici putem cere sfaturi despre boli, medicamente, tratamente ale celor mici .Mentionez ca acestea sint doar niste pareri ale noastre , nu tin locul consultatiilor medicale si ale doctorilor .Sint doar niste schimburi de pareri si informatii .
Sus In jos
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:06

Pojarul (Rujeola)

Este cea mai frecventa dintre bolile copilariei. Este o infectie respiratorie, extrem de contagioasa, provocata de un virus. Declansarea bolii determina o eruptie cutanata raspandita pe tot corpul si simptome asemanatoare gripei, inclusiv febra mare, tuse, secretii nazale si oculare.
Fiind provocata de un virus, simptomele dispar de la sine, fara tratament medical, odata ce virusul iese din organism. Dar, in timp ce copilul dumneavoastra este bolnav, este important sa va asigurati ca bea suficiente lichide si se odihneste destul, sa nu raspandeasca infectia altor persoane

Semne sau simptome generale ale pojarului
Chiar daca pojarul este cunoscuta pentru eruptiile cutanate raspandite pe tot corpul, primele simptome ale bolii seama cu cele ale unei raceli:
temperature ridicata, intre 38-39 Celsius,
ochi rosii si lacrimosi, secretie nazala,
tuse,
moleseala.
In a 2-a, a 3-a zi, temperatura scade, iar guturaiul si tusea se intensifica. Atunci e cazul sa ne intrebam: e totusi gripa sau pojar?
In aceasta faza, un indicator al rujeolei sunt petele Koplik, mici pete albe, proeminente, comparabile cu grauntele de gris, situate in dreptul primului molar inferior, mai rar pe gingii. Apar in ultimele zile ale perioadei de incubatie si dispar cand apare eruptia pe corp.
Zilele a 4a si a 5a
Temperatura creste – poate atinge chiar si 40 de grade Celsius. Apare acum si eruptia cutanata, intai la nivelul fetei, apoi pe trunchi si membre. Eruptia este formata din macule congestive care dispar la presiune, de culoare roz, la inceput mici apoi mai mari cu margini dintate; petele usor reliefate si catifelate la pipait de obicei conflueaza, lasand portiuni de piele sanatoasa.
Dupa 2-3 zile elementele eruptive palesc si dispar in ordinea in care au aparut lasand in urma lor pete galbui-cafenii, urmand apoi o descuamare finala.

Este pojarul contagios?
Pojarul (rujeola) este este extrem de contagioas. Cand cineva cu rujeola stranuta sau tuseste, acea persoana poate raspandi particule virale prin intermediul aerului, infectand si pe altii.

Transmiterea virusului se realizeaza prin aer, prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis.
Contagiozitatea este mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.

Tratamentul pojarului
Tratamentul pojarului se face sub supravegherea medicului. Daca afectiunea este lipsita de complicatii, copilul poate fi tratat la domiciliu – dar, formele severe sau complicatre de pojar se trateaza in spital.
Daca copilul dumneavoastra a fost diagnosticat cu rujeola, este important sa il monitorizati de aproape: urmariti evolutia febrei sau a altor simptome, pentru a putea depista orice alte complicatii.

Complicatii
In unele cazuri rujeola poate determina alte complicatii cum ar fi diareea, bronsita, pneumonia, conjunctivita si encefalita.
Rujeola poate face organismul mai sensibil la infectii ale urechii, otita medie, si alte boli cauzate de bacterii, scazand capacitatea de aparare a organismului.
Atentie, fiind vorba de un virus, antibioticele nu au efect asupra virusului pojarului! Acestea pot fi prescrise doar de medicul pediatru – in cazul unor complicatii.
Vacccinul contra pojarului (antirujeolic) poate fi administrat individual sau ca o parte a vaccinului MMR (pantru rujeola, rubeola si oreion), care se face de obicei la copiii cu varste intre 12-15 luni.
A doua doza a vaccinului se face de obicei la copiii cu varste intre 4-6 ani, dar nu ar trebui facuta la mai mult de 11-12 ani. In cazul unei contaminari cu rujeola, vaccinul poate fi administrat si unui copil de 9 luni, urmat de imunizarea MMR obisnuita.
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:10

Scarlatina

Tratament
Daca nu te-ai dus la primele simptome, dupa ce apar bubitele cu siguranta ca te duci cu copilul la medic. Multi parinti se sperie cand isi vad copiii plini de bubite mici si rosii. Datorita eruptiei caracteristice, diagnosticul este usor. Daca copilul are o forma mai atipica si medicul suspecteaza scarlatina, iti va recomanda un exudat faringian. Rezultatul va arata infectia cu Streptococi tip A alaturi de antibioticul care o vindeca. In general, antiobioticul recomandat este Penicilina
La 24 de ore dupa ce ai inceput tratamentul cu antibiotic, copilul tau nu mai transmite infectia si altora. Daca nu se intampla asa, du-te din nou cu el la medic. Totusi, pana la disparitia bubitelor nu il duce in colectivitate.
Majoritatea simptomelor se amelioreaza rapid dupa inceperea tratamentului, doar bubitele mai persista cateva zile. Amigdalele pot ramane usor inflamate pana la 2-3 saptamani.
Tratatamentul se face 7 zile, chiar daca toate simptomele au disparut. Astfel copilul se va vindeca si sunt prevenite complicatiile. Desi teoretic este posibil sa facem de mai multe ori in viata scarlatina, in foarte putine cazuri s-a raportat imbolnavirea de 2 sau mai multe ori.
In plus de antibiotice, sunt necesare medicamente pentru celelalte simptome:

•Foloseste Paracetamol sau Ibuprofen pentru a scadea febra la copii.
•Aspirina este interzisa pentru copii sub 18 ani! Poate determina sindromul Reye, o boala rara dar posibil mortala.
•Asigura-te ca bea suficiente lichide. Prin febra si transpiratie se poate deshidrata.
•Din cauza durerilor de gat si lipsei poftei, copiii vor refuza sa manance. Prepara supe creme sau budinci dupa care cei mici sunt innebuniti. In plus sunt si usor de inghitit.
•Tot pentru durerile de gat poate fi de ajutor gargara calduta cu apa cu sare.
•Un umidificator face aerul mai usor de respirat. Se gaseste la magazinele pentru copii si este accesibil ca pret.

Simptome si semne
Boala se declara brusc, dupa o perioada de incubatie de aproximativ 4 zile, sub forma unei febre ridicate (39"C), a unei umflaturi dureroase la nivelul ganglionilor gatului si a unei angine eritematoase (cu inrosirea gatlejului). Toxina secretata de streptococ difuzeaza in organism si declanseaza o eruptie cutanata la doua zile dupa aparitia anginei. Bolnavul ramane contagios atata vreme cat dureaza angina. Eruptia cutanata, ori exantemul, se traduce printr-o multitudine de puncte rosii; Eruptia mucoasa, ori exantemul, se caracterizeaza printr-o depunere alba, care acopera limba si lasa locul, in a 5-a zi de evolutie, unei roseti stacojii cu granulatie zisa zmeurata. Dupa aproximativ o saptamana, febra scade, exantemul dispare si este inlocuit cu o descuamare cu coji fine a corpului; palmele si plantele picioarelor se descuameaza in lambouri.

Prevenire
Cea mai buna metoda de prevenire este evitarea contactului cu bolnavii. Dar este foarte greu de prevazut cand si cine se va imbolnavi.
Daca sunteti anuntati ca in colectivitatea frecventata de copilul dvs a fost un caz de scarlatina, toti copiii vor fi examinati de un medic, li se va face exudat faringian, iar celor cu Streptococul A pozitiv li se va incepe tratamentul preventiv cu Penicilina.
Aerisirea frecventa este absolut necesara, mai ales atunci cand exista un bolnav de scarlatina. Aceasta masura trebuie respectata atat la gradinita, scoala cat si acasa.
Spalati-va des pe maini. Este una dintre cele mai eficiente masuri de igiena. Cand vin de la gradinita, scoala sau de la joaca, dupa ce folosesc toaleta si inainte de a manca, copiii trebuie sa se spele pe maini cu apa calda si sapun. De asemenea, si noi adultii trebuie sa facem la fel.
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:13

VARICELA (sau varsat de vant)

Semne si simptome
Varsatul de vant este o infectie virala care cauzeaza o eruptie pe suprafata pielii si pe mucoase. Eruptia apare mai intai pe fata si trunchi, intinzandu-se apoi pe aproape intreaga suprafata a corpului, inclusive pe scalp si pe organele genitale si chiar inauntrul gurii, urechi.
Elementele eruptive constau la inceput in macule (pete) mici (1/5- 2/5 inch; 5-10 mm) rosii si apar intr-o perioada de 2 pana la 4 zile in valuri eruptive. Aceste pete se umfla, devin papule si ulterior trec in stadiul de vezicule asezate pe o baza rosie. Datorita situarii lor superficiale, formei si continutului seros, veziculele au fost asemuite cu picaturile de roua. Veziculele se deprima treptat si se usuca, formand cruste. In urma veziculelor nu raman cicatrici, doar uneori o usoara coloratie maronie a pielii, trecatoare. Unele personae au doar cateva vezicule, in timp ce altele au cateva sute. De obicei eruptia provoaca prurit (mancarime a pielii). Scarpinarea si ruperea acestor vezicule duce la formarea unei cruste si se pot infecta cu bacterii (o infectie secundara bacteriana). ( In engleza, denumirea bolii este “chicken pox”, denumirea provenind probabil de la asemanarea cu pielea de gaina)
Unii copii au febra, dureri abdominale, sau chiar o senzatie usoara de greata in timpul eruptiei. Aceste simptome dureaza 3 pana la 5 zile iar febra nu depaseste 39,4 grade Celsius. Copiii mai mici au de obicei febra mai mica si eruptie mai usoara decat copiii mai mari sau adultii.
In general, varsatul de vant este o boala usoara dar poate fi mortala pentru persoanele cu leucemiesau alte boli care slabesc sistemul imunitar.
De obicei, o persoana care a avut boala capata imunitate pe viata. Dar virusulcare cauzeaza boala poate ramane in organism si poate cauza la adult diferite tipuri de eruptii ale pielii.

Descriere
Varsatul de vant este o infectie cauzata de virusul varicelo- zosterian (VVZ) care face parte din familia virusurilor herpetice. VVZ se gaseste in secretia nazala eliminata si in fluidul din vezicule. Varsatul de vant este foarte contagios, 90% din persoanele care nu au imunitate la boala si care sunt expusi o vor face. Epidemia apare cu precadere intre lunile februarie- aprilie la copiii cu varste cuprinse intre 5 si 9 ani.
Varsatul de vant este o boala usoara, dar poate da complicatii serioase cum ar fi pneumonie, encefalita, infectii bacteriene ale pielii.

Dupa atacul bolii, VVZ ramane in corp. el ramane intr-o stare latenta in celulele nervoase si se poate reactiva la varsta adulta pentru a cauza zona zoster.
Perioada de incubatie este de la 7 la 21 de zile dupa expunere, in general aparand la 14 pana la 17 zile. De exemplu, daca un copil face varicela si intrerupe scoala, fratii si surorile vor avea simptome cam la 2 saptamani mai tarziu.
Durata
Varsatul de vant dureaza intre 7 si 10 zile la copii dar are o perioada mai mare la adulti.

Perioada contagioasa
Incepe la 2 zile dupa aparitia veziculelor pe piele si dureaza pana cand se acopera de cruste. Un copil cu varsat de vant ar trebui izolat aproximativ o saptamana. Nu trebuie tinut in casa pana cand cad toate crustele. Persoanele bolnave sau care au probleme cu sistemul imunitar nu trebuie sa vina in contact cu varicela, si nici femeile insarcinate.

Tratament
Nu se prescriu antibiotice pentru tratarea varsatului de vant deoarece aceasta boala este cauzata de un virus. Antibioticele se administreaza doar in cazul in care copilul dezvolta o infectie secundara de natura microbiana. Copiii si celelalte persoane care fac boala si au un sistem imunitar slabit au nevoie de un tratament antiviral (acyclovir).
De obicei, tratamentul care se da la domiciliu este orientat pentru usurarea mancarimii si pentru scaderea febrei. Pentru mancarimi se pot folosi comprese umede sau bai racoroase, la fiecare 3 sau 4 ore in primele zile. Baile cu fierturi de cereale (Aveeno) pot ajuta. Baile nu raspandesc varsatul de vant. Tamponati corpul (nu frecati) pentru a-l usca
Lotiunea cu calamina este utilizata de obicei pentru mancarime, dar nu puneti lotiune langa ochi sau pe fata bebelusilor. Taiati unghiile scurt pentru a preveni scarpinarea care poate conduce la infectarea veziculelor rupte.
Eruptia din interiorul gurii poate provoca dificultati la mancare. Administrati fluide racoroase si usoare, mancare pasata. Evitati orice mancare sau bautura care contine acizi cum ar fi sucul de portocale si in special sarea. Durerea din gura poate fi usurata cu ajutorul acetaminophenului (Tylenol).
Pentru reducerea febrei se utilizeaza o medicatie fara aspirina, cum ar fi acetaminophenul (Tylenol). Aspirina nu se foloseste la copii cu varsat de vant sau alte infectii virale deoarece poate cauza sindromul Reye.

Cand chemam doctorul
Majoritate infectiilor cu varicela nu necesita tratament medical special. Daca nu sunteti sigur asupra diagnosticului, daca aveti intrebari sau sunteti ingrijoratiasupra posibilelor complicatii, chemati doctorul. El va poate ghida pentru urmarirea complicatiilor si va poate ajuta sa alegeti medicatia potrivita pentru mancarime.
Chemati doctorul si daca febra depaseste 39,4 grade Celsius si daca copilul are dureri de cap severe, daca nu poate suporta lumina, daca este neobisnuit de somnoros sau este greu de trezit, se misca cu greutate, gatul rigid sau dezvolta probleme de respiratie.
Chemati doctorul daca sunt semne de infectare a veziculelor; daca suprafata din jurul veziculei este umflata, rosie sau dureroasa sau daca din vezicule se scurge puroi (lichid gros, decolorat).
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:29

Oreoinul

Incubatia bolii dureaza intre 17 si 21 zile; ea este urmata de o febra moderata si de dureri de urechi timp de una-doua zile. Copilul este contagios cu o saptamana inainte de aparitia simptomelor si aproximativ 8 zile dupa aparitia lor.
Inflamatia glandelor parotide apare mai intai pe o parte, apoi in ambele parti si se manifesta printr-o tumefactie care acopera santurile din spatele maxilarului. Ea provoaca o durere la masticatie si atunci cand se apasa parotidele. Uneori se asociaza o angina si o atingere a ganglionilor invecinati. Durerile de cap sunt frecvente. Evolutia este de cele mai multe ori benigna, iar boala regreseaza de la sine in vreo zece zile.
Uneori, oreionul poate produce si umflarea testiculelor, dar asta se intimpla foarte rar, la baieti, inaintea pubertatii.

Evolutia oreionului
Ziua 1.
dureri la mestecat sau durere faciala pe care copilul nu o poate localiza.
* temperatura crescuta.
Ziua 2.
* umflatura si sensibilitate de o parte a fetei (eventual de ambele parti)
* dureri la deschiderea gurii
* temperatura crescuta
* dureri in gat, ce se intensifica la inghitire
* gura uscata
Ziua 3-a
* umflarea accentuata a fetei, de obicei bilaterala.
Zilele a 4-a si a 6-a
* reducere gradata a umflaturii si ameliorarea celorlalte semne si simptome
Ziua a 13-a
* copilul nu mai este contagios.

Ce putem face?
* Luati temperatura copilului si daca are febra mare, dati-i sirop de paracetamol pentru a-i scadea temprtatura.
* Dati copilului multe lichide reci, dar evitati bauturile acidulate sau sucurile de fructe. Dati-i sa bea cu paiul daca deschiderea guritei este dureroasa.
* Daca si inghititul este dureros, pregatiti-i mancare lichia sau semilichida – ca de exemplu inghetata si supica.
* Umpleti o sticla cu apa fierbinte si inveliti-o intr-un prosop apoi lasati copilul sa-si sprijine obrazul pe ea pentru a-i micsora umflatura. Nu faceti asta in cazul unui bebelus prea mic care nu stie sa dea sticla de o parte daca e prea fierbinte pentru el. In lic de sticla, la un belelus, incalziti o panza.

Tratament
Tratamentul simptomatic, consta in administrarea de medicamente care combat febra si, in caz de dureri mari, in administrarea antiinflamatoarelor. Odihna la pat este de rigoare in caz de atingere testiculara, precum si imobilizarea burselor cu un suspensor. Este preconizata evictia scolara timp de cincisprezece zile din cauza riscului contagios. Dupa ce a avut oreion, subiectul este imunizat definitiv.

Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:32

Otita medie

Afecteaza cel mai adesea urechea medie. Statistic s-a demonstrat cã unul din sase copii cu vârsta de pânã la un an face cel putin un episod de otitã medie, dupã aceastã vârstã, frecventa bolii scãzând mult.
E important de stiut cã, de cele mai multe ori, otita medie este o complicatie a rinitei si rinofaringitei acute, boala apãrând de obicei la câteva zile de la debutul unei infectii acute a cãilor respiratoare. Infectarea urechii se realizeazã, în acest caz, prin trompa lui Eustachio – care asigurã comunicarea dintre urechea medie si nazofaringe.
La sugar si copilul mic, trompa lui Eustachio are anumite particularitãti: este mai scurtã si mai orizontalã, este mai largã, ceea ce explicã usurinta cu care microbii prezenti în nazofaringe pot ajunge în urechea medie, infectând-o.
Plânsul sau suflarea incorectã a nasului favorizeazã împingerea secretiilor în trompa auditivã, antrenând obstructia acesteia si accentuarea infectiei.
Pe lângã aceastã constitutie anatomicã normalã la vârste mici, alti factori care favorizeazã aparitia bolii sunt: prezenta vegetatiilor adenoide (asa-zisii “polipi”), distrofia, imunodeficientele, malformatiile (“gura de lup”), alergia, sinuzita, precum si unii factori de mediu, cum ar fi: conditiile socio-economice precare, îngrijirea copilului în colectivitãti (cresã, grãdinitã), familiile numeroase în care mai existã un copil cu otitã medie, fumatul pasiv de cãtre copil, alimentarea copilului culcat pe spate si sezoanele reci.
În practica medicalã, s-a observat cã existã si o predispozitie legatã de sex, otita medie întâlnindu-se mai des la bãieti, decât la fetite.

Cum recunoastem otita medie?
Semnele de boalã diferã în functie de vârsta copilului.
Astfel, la sugari, simptomatologia este nespecificã, micutii neputând spune cã îi dor urechile sau cã nu mai aud bine. Ei devin, în schimb, agitati, tipã si plâng aparent fãrã motiv, dorm mai prost, refuzã alimentatia, au scaune diareice si fac febrã.

Diagnosticarea fiind dificilã, este important ca, în toate cazurile în care un sugar sau un copil mic prezintã febrã din cauze necunoscute, sã-i fie consultatã si urechea medie. Prin urmare, un examen ORL se impune cu necesitate.
Uneori, copilasul sugereazã cã-l deranjeazã urechile, arãtând spre ele sau trãgându-se de acestea si frecându-si capul de pernã. De asemenea, în timpul suptului, simptomele se pot accentua, creându-i micutului un disconfort si mai mare. La copilul mai mare, în schimb, diagnosticarea este relativ simplã. El se plânge de durere la nivelul urechii, spune cã nu mai aude atât de bine si face febrã. Mai rar, pot sã aparã ameteli, zgomote, pocnituri în urechi si o stare generalã alteratã.

Dacã tratamentul nu este început la timp, evolutia bolii este spre supuratie. Apar secretii purulente la nivelul urechii, cu scãderea febrei, a durerii si ameliorarea stãrii generale. Acestea nu sunt motive de amânare a prezentãrii la medic, pentru cã, netratatã corespunzãtor, otita medie se poate croniciza si poate avea complicatii serioase (determinã hipoacuzie si chiar surditate, pânã la meningite, abcese cerebrale, septicemii).

Tratamentul otitei medii
Antibioticul si durata tratamentului vor fi stabilite de cãtre medic, în functie de microbul incriminat. Se poate administra medicatie pentru scãderea febrei, calmante pentru durere (paracetamolul în doze uzuale fiind cel mai indicat), picãturi în nas pentru a desfunda trompa lui Eustachio si a elimina secretiile acumulate în urechea medie.

Pentru calmarea durerii, este indicatã si cãldura localã (de exemplu, asezarea pe urechea afectatã a unui scutec usor încãlzit cu fierul de cãlcat). De asemenea copilul va trebui sã bea mai multe lichide, nu se va fuma în preajma lui si i se va asigura o atmosferã umedã (prin asezarea unui vas cu apã caldã în camerã).
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:34

Otita externã

Este reprezentatã de inflamatia conductului auditiv extern. E bine de stiut cã aceastã afectiune apare mai ales în conditii de umiditate crescutã, fiind foarte des întâlnitã la copiii care practicã înotul sau la copiii ce stau mult cu capul sub apã, în baie.
Alte conditii favorizante ale infectiei sunt traumatismele locale survenite în timpul curãtãrii urechii cu betisoare sau cu degetul, în cazul intrãrii unui corp strãin in conductul auditiv extern sau dupã diferite dermatite (de contact, atopicã etc). Cerumenul are un efect protector împotriva infectiei bacteriene, astfel cã un conduct auditiv prea uscat, cu cerumen în cantitate insuficientã, va fi predispus la infectie.

Cum recunoastem otita externa?
Cel mai important simptom al acestei boli este durerea la nivelul urechii, care se accentueazã când pavilionul urechii este tractionat sau atunci când se apasã pe suprafata din fata conductului auditiv extern, zonã care este foarte sensibilã.
În cazul copilului mic, aceastã manevrã determinã retragerea capului si episoade de plâns, semne foarte importante.
Copilul mai mare se poate plânge, pe lângã dureri, de senzatia de înfundare a urechii, de mâncãrime (mai ales în otita cronicã) sau de senzatia de corp strãin în ureche si de scãdere a auzului (aceasta mai ales datoritã edemului si secretiilor acumulate, care îngusteazã conductul auditiv extern). De obicei, timpanul nu este afectat.

Tratamentul otitei externe
Spre deosebire de tratamentul folosit pentru otita medie, în cazul otitei externe este suficient un tratament local. Înainte de începerea acestui tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curãtatã cu ajutorul unor betisoare cu vatã îmbibate în apã cãldutã si abia apoi se va picura solutia indicatã de medic.

În primele douã zile, aceasta poate fi administratã mai frecvent, apoi doar câte 3-4 picãturi de trei ori pe zi, pânã la vindecare. E foarte important ca pãrintii sã stie cum sã punã în mod corect picãturile în urechea copilului. Astfel, micutul va fi culcat pe partea opusã urechii afectate iar pavilionul urechii va fi usor tractionat în sus si spre înapoi. Dupã introducerea picãturilor, copilul va mai fi tinut culcat aproximativ cinci minute.

În primele zile de tratament, se poate lãsa, în conductul auditiv extern, un tampon de vatã îmbibat în solutia respectivã. Tot în primele zile, se pot administra calmante împotriva durerii. În perioada aceasta, pânã la vindecare, se va evita contactul urechii afectate cu apa, ea trebuind curãtatã dupã cum s-a descris anterior. Aplicarea de comprese calde pe zona urechii este de asemenea utilã, ameliorând durerea mai ales în primele zile de boalã.

La copiii care înoatã frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de picãturi (alcool diluat sau acid acetic 2%) în conductul auditiv extern, imediat dupã iesirea din apã. Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale oralã, este necesar doar dacã apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii.
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:43

Mai pe scurt

• Rujeolă (sau pojarul) poate apărea la orice vârstă, dar mai ra în primul an de viaţă, dat fiind faptul că în primele 6 luni, bebeluşul este apărat de anticorpii mamei care a făcut boala.
• Primele semne ale rujeolei sunt similare gripei: febră, ochi roşi, înlăcrimaţi, lipsa poftei de mâncare, năsuc înfundat.
• Rujeolă se poate trata şi ambulatoriu, dar reţineţi: nu administraţi micuţului aspirină-este total contraindicata! Încercaţi să-i reduceţi febra cu paracetamol.
• Administraţi-i multe lichide şi curăţaţi-i năsucul. Pentru a-i calma durearea de ochi, puneţi-i compresii cu apă rece. Nu are voie să iasă din casă timp de o săptămână.


• Varicela (sau varsatul de vânt), apare de obicei la copii cu vârsta între 1 şi 10 ani, dar se poate manifesta şi la adulţii care nu au făcut în copilărie.
• Petele roşii se transformă în câteva ore de la erupţie în vezicule, putând fi uneori însoţite de febră, ce acoperă întreg corpul-în manifestările mai severe pot acoperi chiar pielea capului, organele genitale, palmele şi mucosele.
• Veziculele provoacă mâncărime, însă este foarte important să nu-l laşi pe micuţ să se scarpine pentru a preveni infectarea veziculelor şi îndepărtarea crustelor-altfel îi vor rămâne cicatrici.
• Medicaţia în cazul varicelei se bazează pe antitermice şi antipruriginoase (uz intern) şi soluţii mentolate (uz extern).
• Cât timp veziculele nu au dispărut în totalitate de pe corpul copilului, nu îi faceţi baie generală, ci mai degrabă o toaletă zilnică.
• Perioada de incubaţie se finalizează la 3-4 zile de la dispariţia crustelor.


• Printre simptomele rubeolei se numără febra uşoară, erupţii rozalii în jurl gâtului şi gurii, precum şi pe corp şi la încheieturile membrelor.
• Rubeolă nu este o boală gravă pentru copil, însă este foarte periculoasă pentru femeia însărcinată, cauzând malformaţii fătului.
• Tratamentul presupune ca şi la rujeolă, repaus la pat, multe lichide şi paracetamol, pentru scăderea febrei.


• Scarlatină este una dintre bolile mai grave ale copilăriei, aceasta este cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A-spre deosebire de rujeolă, varicelă şi rubeolă care sunt provocate de viruşi.
• Principalele simptome sunt febra mare, durerile puternice de gât şi varsaturile, imposibilitatea de a mânca şi, într-un final, erupţia sub formă unor mici umflături roşii. Zona din jurul nasului şi gurii este galbenă, în timp ce pomeţii sunt roşii. Erupţia păleşte în circa 5-10 zile, odată cu descuamarea pielii.
• Este deosebit de important consultul medical, fiind necesar un tratament medicamentos cu penicilină injectabila, timp de 10 zile.
• Tratamentul este simptomatic şi de susţinere : este necesară izolarea la spital de la primele semne de boală până la 6 zile după apariţia erupţiei , trebuie dezinfectată camerabolnavului, iar cei suspectaţi că ar fi infectaţi puşi în carantină, pentru măsuri de profilaxie specifică.


• În cazul oreionului sau parotiditei epidemice, bolnavul trebuie izolat 14 zile la domiciliu sau la spital, rămânând în repaus la pat între 10 şi 14 zile şi având o dietă diversificată , nutritivă, mai ales lichidă sau semisolida la început , în caz de pancreatită excluzandu-se din alimentaţie dulciurile, fainoasele sau grăsimile.


• Rahitismul este o boală metabolică a sistemului osos, ce se manifestă prin oase moi şi osificare târzie, în special în copilărie.
Câteva remedii naturiste pentru rahitism sunt:
o Frunzele de nuc, maruntite şi folosite ca infuzie. Se consumă 1-2 căni pe zi.
o Maceratul glicerinat de mesteacăn. Se administrează câte 25-30 picături de trei ori pe zi, timp de trei luni.
o Pulberea de pin (din ace de pin) se administrează alături de puţină miere, luându-se câte 2-3 linguriţe pe zi.
o Pulberea de coada calului se administrează cu puţină miere, de 3-4 ori pe zi, câte o linguriţă.
o Spanacul, ca atare sau sub formă de suc.
o Caisele, ca atare sau sub formă de suc.
o Sucul de varză (combinat cu suc de morcovi, pentru a avea un gust mai bun) se consumă zilnic, în cantităţi de 150-200 ml. La fel de folositoare este şi varză crudă sau în salate.

• În România există o politică naţională de prevenire a rahitismului ce presupune administrarea vitaminei D chiar din a VII-a zi după naştere şi până la vârsta de 2 ani. Mergeţi la medicul pediatru imediat după naştere şi veţi beneficia gratuit de suplimentul de vitamina D de care copilul dvs. are nevoie.
• Profilaxia rahitismului trebuie începută antenatal, în ultimul trimestru, prin administrarea de vitamina D şi suplimente de calciu.
• Copii născuţi prematuri sunt mai susceptibili de rahitism, de aceea este necesară administrarea de doze duble de vitamina D până în al treilea trimestru de viaţă.
• Dacă bebeluşul dvs. primeşte mai puţin de 400 ml lapte pe zi, este necesar un supliment zilnic de calciu de 50mg/kilocorp.
• Atenţie însă la administrarea vitaminei D! O supradozare poate daună copilului dvs., depunându-se în ţesutul adipos al acestui. Doza fiziologică este de două picături pe zi.
• Copiii din zonele urbane sunt mai predispuşi la rahitism decât cei din zonele rurale din cauza expunerii mai scurte la soare şi a poluării.
• Pentru a vedea dacă micuţul dvs. suferă sau nu de rahitism, trebuie să fie consultat de un pediatru. Acesta îi va face radiografii la încheietura mâinii, teste de calciu şi o analiză numită fosfaza alcalină-toate aceste investigaţii ajută la stabilirea unui diagnostic corect.
• Medicii recomandă ca vitamina D să fie administrată înainte de masă, mai ales dacă micuţul dvs. obişnuieşte să elimine prin vomismente suplimentele date după masă.
• Dat fiind climatul ţării noastre, administrarea vitaminei D este absolut esenţială.
• În profilaxia rahitismului la copii cele mai importante măsuri sunt alimentaţia echilibrată, administrarea de suplimente nutritive şi expunerea la soare.
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:55

Rubeola este o boala infecto-contagioasa, ce se datoreaza unui virus ARN din familia togaviridae (genul rubivirus). Inainte de vaccinarea antirubeolica, boala aparea in epidemii, la fiecare 5 -9 ani, in special iarna si la inceputul primaverii, afectand cu precadere copiii, adolescentii si tinerii adulti. Dupa utilizarea vaccinului, numarul cazurilor de rubeola a scazut cu aproape 99%.
In afara sarcinii, rubeola este boala cu evolutie benigna, ce afecteaza pielea, ganglionii limfatici si mai rar, articulatiile.

In schimb, rubeola este deosebit de grava atunci cand afecteaza femeia insarcinata, neimunizata, in timpul primelor 4 luni de sarcina, deoarece poate antrena malformatii fetale.
Rubeola survine o singura data, datorita imunizarii pe toata durata vietii, pe care o confera virusul.
Rubeola se transmite pe cale aerogena, prin intermediul picaturilor nazale emise de bolnav, ce se afla in suspensie in aer si patrund in caile respiratorii, determinand aparitia simptomelor. Perioada de incubatie este de 14 -21 zile, cu debutul eruptiei de obicei in a 15-a zi.
Infectia poate fi transmisa timp de cateva zile inaintea aparitiei exantemului, pana la 5 -7 zile dupa aceasta. Virusul poate fi detectat in faringe timp de 7 zile inainte pana la 7 zile dupa aparitia eruptiei.

Perioada de contagiozitate maxima este in timpul aparitiei eruptiei. Rar, virusul poate fi eliminat din faringe chiar si pana la 15 zile dupa aparitia eruptiei, in cantitati ce scad rapid. Pacientii nu sunt considerati contagiosi dupa 7 zil

* RUBEOLA: Aspectul eruptiei: pete roz pal; rar eruptia poate lipsi. Apare intai in jurul gurii si gatului, apoi pe trunchi si radacina membrelor si pe fese. Febra depaseste rar 38,5C. Caracteristice sunt asocierile cu umflarea ganglionilor limfatici din regiunea gatului si cefei, durerile articulare. Daca in preajma copilului se afla o femeie gravida, in primul trimestru, care nu a facut boala sau nu a fost vaccinata precizarea diagnosticului prin metode serologice poate fi necesara (dozare IgM). Varsta: poate apare la ori ce varsta. Nu exista un tratament al bolii, pot fi administrate medicamente in caz de febra (paracetamol)

Pentru profilaxia acestor boli Programul National de Imunizari cuprinde si vaccinarea ROR (rujeola, oreion, rubeola). Vaccinarea anti-rujeoloasa s-a generalizat de aproximativ 30 de ani in Romania. Rubeola este o boala cu potential teratogen foarte mare (determina malformatii). Daca nu sunteti sigura ca ati facut boala (bazati-va pe un document medical !), inainte sa planuiti o sarcina, este bine sa va vaccinati.
Aceasta descriere sper sa devina de interes istoric. Nu de buna ce este ci pentru ca generalizarea vaccinarii o va face inutila in urmatorii zece ani.
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 13:57

Rahitismul

Este o afectiune specifica celor mici, care se datoreaza unui deficit de vitamina D, calciu si fosfati, care impiedica procesul de cresterea si dezvoltare normala a oaselor. Corespondentul acestei afectiuni la adult se numeste “osteomalacie”. In absenta acestei vitamine si a unor minerale esentiale, oasele isi pot pierde din rezistenta naturala, devin fragile si se pot rupe usor, chiar in urma unor traumatisme minore.

Privat de aceste elemente, osteoidul nu se poate calcifica si matura. Desi deficitul de vitamina D apare si la adulti sau batrani, forma cea mai severa si frecvent intalnita este cea de “rahitism”, care afecteaza mai ales copii ce sufera de malnutritie severa, de infometare sau de un regim dietetic inadecvat necestatilor lor. Specialistii considera ca cel mai ridicat risc de aparitie a rahitismului il au nou nascutii alaptati la san ai caror mame nu se expun la soare, nou nascutii hraniti natural care nu sunt expusi la soare, micutii care au intoleranta la lactoza si nu pot consuma lapte fortifiat.

Vitamina D3 este o vitamina pe care organismul o poate sintetiza din derivati de colesterol, sub influenta radiatiilor ultraviolete de tip B. Ea este unul din factorii principali care stimuleaza absorbtia de calciu si fosfor din tractul gastrointestinal. Daca nivelul ei este insuficient, nu numai ca nu se va mai absorbi suficient calciu, insa va debuta si procesul de demineralizare osoasa, deoarece vitamina D este implicata si in concentrarea calciului in interiorul osului, conferindu-i astfel forta si rezistenta.

Suplimentarea dietetica prompta cu vitamina D sau calciu este foarte importanta in corectarea unor astfel de dezechilibre care pot sa apara in cadrul procesului de crestere si dezvoltare a copiilor. Daca insa din diverse motive, rahitismul nu este corectat la timp, exista posibilitatea ca in timp sa apara malformatii osoase care sa necesite tratament chirugical.

Frecventa de aparitie a rahitismului variaza in functie de conditiile socioeconomice ale familiei in care s-a nascut copilul, precum si al regiunii natale in general, precum si de factori climatici (expunerea la soare).
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
mony_ka
Admin
avatar

Mesaje : 179
Data de inscriere : 29/06/2010
Varsta : 40
Localizare : Romania

MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   Mar 11 Ian 2011 - 14:17

Amigdalita sau roşul în gât

Reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni întâlnite la copilul sugar. Aceasta este cauzată de o infecţie bacteriană produsă de streptococul beta-hemolitic A. Principalele simptome ale amigdalitei sunt gâtul inflamat şi dureros , febră şi guturai.

Factorii de risc ai amigdalitei
• contactul cu o persoană infectată; inspirarea aerului provenit de la persoanele infectate;
• factorii patogeni din aer;
• inspirarea aerului ce conţine particule infestate;
• expunerea la fumul de ţigară;
• nasul înfundat (imposibilitatea de a respira creşte riscul de a face amigdalită);

Modul de transmitere al amigdalitei
Streptococul se transmite pe calea aerului de la persoane infectatele la cele sănătoase, prin strănut, tuse sau secreţii nazale. Infecţia apare în momentul în care viruşii ajung pe piele sau pe obiectele care intră în contact direct cu nasul, gura sau ochii.

Simptomele amigdalitei
Alte simptome pot fi congestia nazală şi prezenţa noduli lor limfatici imflamaţi. Amigdalita debutează după 2-5 zile de la intrarea virusului în organism, prin umflarea gâtului, dureri locale, febră, respiraţie urât mirositoare, nas înfundat şi guturai. Pe langă aceste simptome, mai pot apărea:
• Noduli limfatici (ganglioni imflamaţi);
• Amigdale roşii;
• Cefalee (dureri de cap);
• Dificultăţi la inghiţire;
• Puroi în gât;

Durata bolii este de 4-10 zile şi trece relativ de la sine, fără să fie nevoie de vreun tratament special pentru infecţie. Totuşi, nu neglija această afecţiune ci, adresează-te medicului pediatru.

Diagnosticul amigdalitei
Dacă bebeluşul tău prezintă durere în gât, cefalee, febră şi frisoane mai mult de 48 de ore mergi urgent la medic. Doctorul este cel care trebuie să ia o probă din gât pentru cultură cu scopul de a determină dacă motivul apariţiei simptomelor de mai sus este cauzat de o infecţie.
Netratată, o infecţie poate duce la formarea unui abces în interiorul sau în jurul amigdalelor. Există anumite tulpini de streptococi care duc la complicaţii de genul: inflamarea rinichilor (nefrită) şi reumatismul articular acut.
Datorită răspândirii foarte rapide a infecţiei, se poate instala otita medie, abcesul periamigdalian sau reumatismul articular acut.

Tratamentul amigdalitei
Afectiunea se poate trata acasă, în cazul în care nu există complicaţii.
Fă-i gargară cu apa sărată, dă-i să bea multe lichide şi administrează-i medicamente antialgice pentru a-i diminua din dureri.
Odihna la pat şi folosirea unui umidificator, sunt alte două lucruri care trebuie avute în vedere pentru eficienţa tratamentului.
La copii este contraindicată administrarea aspirinei, deoarece poate induce sindrom Reye, boală ce afectează sistemul nervos.

Tratamentul chirurgical constă în amigdalectomie (îndepărtarea amigdalelor) şi este efectuat persoanelor cu complicaţii sau la care boala a recidivat de prea multe ori.
Sus In jos
http://mamicitaticipitici.forumulmeu.ro
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Bolile micutilor   

Sus In jos
 
Bolile micutilor
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Mamici ,tatici ,pitici  :: Sanatate :: Copii-
Mergi direct la: